139.
O, iarta-mi, Te rog, Doamne
1. O, iartă-mi,
Te rog,
Doamne,
Atâtea rugăciuni
Prin care-Ți cer doar pâine
Și pază și minuni
Căci am facut adesea
Din Tine robul meu,
Nu eu s-ascult de Tine,
Ci Tu de ce spun eu
2. În loc să vreau eu,
Doamne,
Să fie voia Ta
Îți cer, Îți cer întruna,
Să faci Tu voia mea
Îți cer s-alungi necazul,
Să nu-mi trimiți ce vrai,
Îți cer să-mi faci atâtea,
Să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai
3. Gândindu-mă că dacă
Îți cânt și Te slăvesc
Am drept să-Ți cer întruna
Să faci tot ce doresc.
O, iartă-mi felu-acesta nebun
de-a mă ruga
Și-nvață-mă ca altfel
Să stau în fața Ta
4. Nu tot cerându-Ți Ție
Să fii Tu robul meu,
Ci Tu cerându-mi mie,
Iar robul sa fiu eu
Fă să-nțeleg ca felul cel bun
De-a mă ruga
E să doresc ca-n toate
Să fie voia Ta