Sunt un pribeag fără de tarã

Sunt un pribeag fără de tarã Rătăcitor prin lung pustiu Dar am in ceruri o comoarã Cã tara mea-i in veşnicii. Ref. Mă-ndrept spre cer să-L văd pe Domnul Sã nu mai fiu un peregrin Căci după ce-am sa trec Iordanul Se va sfârşi al meu suspin. Oricât de grea e înaintarea Fără de sprijin e cel rău O, ce frumoasă-i mântuirea Dată în dar de Dumnezeu. Voi lepãda a mea povoarã Eliberat de crucea grea Nãdejdea mea nu o sã moarã Si voi intra-n odihna Sa... Tu vezi ce grea e ´naintarea Ma lupt sa biruiesc mereu! Un dor nespus ma cheama acasa: E dorul dupa Dumnezeu! Si voi parcurge calea toatã, Si voi ajunge-al meu sfârsit... Primit voi fi cu bucurie Acasã, când voi fi sosit! Şi-acum vă spun: La revedere! La toţi acei ce m-aţi iubit Ne vom vedea în veşnicie Şi vom striga: Am biruit!