Pe cale mergeam ca un biet călător

Pe cale mergeam ca un biet călător Pe lume străin şi singur mă aflam N-aveam loc, nici casă ca ocrotitor O vai, disperat cum eram. Eu n-aveam nici tată ca mângâietor Durerea ca El să mi-o pot alina Nici mamă cu glasul ei blând voitor Cu ea să mă pot mângâia Pe cale plângând eu mergeam obosit Cu faţa senină la El am privit Fericire milă la el am găsit Tată mamă eu am aflat O zile de-a rândul flămând şi-nsetat Arşiţa de soare ce mult m-a pălit Iar ploaia întruna haina mi-a udat Căci eram orfan şi lipsit O vai grea viaţă ce-n lume-am trăit De vânturi de valuri bătut disperat Plecat-am plângând şi mergeam supărat Dar cineva-n cale mi-a stat Era Isus ce mult m-a iubit Zicând încetează acum plânsul tău Căci Eu să te mângâi la tine am venit Da astăzi vei fi fiul meu Azi cânt fericit mai mult ca ori şi când Sunt vesel căci am fost de El înfiat Am găsit liniştea şi pacea oricând Deci El fie-n veci lăudat.