De ce porţi tu povara atâtor indoieli
De ce porţi tu povara atâtor indoieli,
Cuvântul meu e veşnic şi pe Pământ şi-n Cer?
Eu pot să-ţi dau credinţa, chiar dacă tu eşti slab,
Dar nu privii la tine, copilul Meu cel drag!
Eu pot să-ţi dau putere când tu eşti în durere,
Dar nu privi la valuri, ci cheamă-Mă degrab!
Aşteaptă cu credinţă, ca Eu dau biruinţă
Da, Eu şi nimeni altul sunt izbavirea ta.
De ce porţi tu povara atâtor deznădejdi,
De ce-ţi pierzi tu răbdarea când ştii că eu veghez?
O, spune-mi Mie totul, şi jos la crucea mea,
Te chem să-ţi laşi povara oricare ar fi ea.
O, vino în lumină, odihna Mea-i deplină!
Eu pot să-ţi dau răbdare, eu pot să te-ntâresc,
Eu pot să-ţi dau vedere şi să revărs putere,
Iar tu cu bucurie ai să mă proslăveşti.
De ce cazi tu adesea, învins de-ngrijorări
Şi te iei după temeri când eşti în încercări?
Când Eu sunt peste toate şi totul e al Meu,
Când eşti în a Mea mână, iar Eu sunt Dumnezeu.
Eu sunt Isus Mesia, Eu am învins robia,
Eu am învins şi moartea, Eu pot să te-ocrotesc.
Eu te-am ales din Lume, Eu te-am chemat pe nume,
Şi de rămâi în Mine, prin Mine biruieşti.