Când Isus de prin ludea

Când Isus de prin ludea S-a întors la Galilea Iar Drumul spre ţara Sa Prin Samaria trecea. Din Sihar când a pornit în Samaria s-a oprit Lângă drum la o fântână Pentru un ceas de odihnă. Atunci a venit să-şi ieie Apă-n vase o femeie Vasul plin când ea l-a scos Dă-mi să beau i-a zis Hristos. Ea-L priveşte cu mirare Cum de-mi ceri tu apă oare Şi fiind de neam iudeu Iar samaritean că-s eu. Femei de-ai fi ştiut De băut cin ţi-a cerut Tu cereai iară eu ţie Datu-ţi aş fi apă vie. Fântâna-i adâncă tare Nu ştiu de-ai fi în stare Apă vie ca să-mi dai Ori mai mari puteri Tu ai. Decât lacob cel bogat Ce fântâna ne-a lăsat Şi din care apă bea Şi-a lui fii pe când trăia. Cine bea din apa mea Niciodată n-a înseta Ea se face-ntr-un izvor De viaţă dătător. Atunci i-a zis femeia Dă-mi şi mie apa-ceia Ca să nu alerg mereu Şi să scot de aici cu greu Iar Isus i-a cuvântat Vino cu al tău bărbat N-am bărbat dânsa i-a spus Ştiu i-a zis blândul Isus. Cinci avuşi pe care-l ai Nu-i bărbatul tău aşa-i Doamne cum le potriveşti Pesemne proroc Tu eşti. Ştiu că va veni în lume Mesia Isus anume Care multe ne-a învăţa Nu eşti Tu Isus cumva. Domnul blând la ea priveşte Eu sunt cel care vorbeşte Atunci vasul şi-a lăsat Şi-n cetate-a alergat. Pe toţi câţi îi întâlnea Despre Isus la vorbea Doamne dă-ne apa Ta Dă-ne măreţia Ta.